Sf. Wilfrid, Episcop de York (12 octombrie)

            S-a născut în Northumbria în 634 și a fost educat la Lindisfarne iar apoi a petrecut un timp la Lyon și la Roma. S-a întors în Anglia, fiind ales stareț la Ripon în 658. Aici a introdus regulile și practicile romane, în opoziție cu obiceiurile celte din nordul Angliei.

            În 664 a fost arhitectul victoriei definitive a influenței romane la Sinodul de la Whitby.  A fost hirotonit Episcop de York și, după niște piedici, a reușit sa preia Scaunul Episcopal în 669. A lucrat cu râvnă și a întemeiat multe mânăstiri, dar a fost obligat să apeleze la Roma pentru a preveni împărțirea episcopiei sale de către Sf. Teodor, Arhiepiscopul de Canterbury. În timp ce aștepta rezolvarea cazului, a fost însă silit să plece în  exil, lucrând din greu la evanghelizarea saxonilor sudici păgâni până la rechemarea sa în 686.

            În 691 s-a retras din nou în zona de mijloc a Angliei, până când Roma l-a reabilitate pe deplin. În 703 și-a dat demisia din slujire și s-a retras la mânăstirea din Ripon acolo unde a petrecut restul vieții în rugăciune și asceză până la moartea sa în 709.

            Sf. Wilfrid a fost o personalitate de excepție a vremii sale, foarte capabil și caracterizat de un curaj fără margini, ferm în convingerile sale în ciuda opoziției autorităților civile sau eclesiastice. A fost de asemenea un păstor dedicat slujirii sale și un misionar plin de râvnă și de pricepere.

            Sfinte Părinte Wilfrid, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sf. Ethelburga, stareta la Barking (11 octombrie)

A trăit în secolul al VII-lea. A fost stareța benedictină a unei mânăstiri duble (de monahi și monahii), fiica regelui Angliei de Est și sora sfinților Erconwald, Episcop de Londra, Etheldreda, Sexburga și Withburga.

Sf. Erconwald a întemeiat o mânăstire pentru la Barking, în Essex, Anglia. A fost pregatită ca stareță de către Sf. Hildelid ce a venit din Franța spre a o ajuta.

Ethelburga s-a dovedit demnă de un asemenea frate iar mân. Barking a devenit renumită nu numai pentru râvna monahiilor, dar și pentru studiul Scripturii, al Părinților Bisericii și chiar și al limbilor clasice.

Preacuvioasă Maică Ethelburga, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sf. Kenneth (11 octombrie)

Potrivit unor surse, s-a născut în 525 la Glengiven, County Derry, în nordul Irlandei. Tatăl său a fost un bard regal însemnat, iar numele mamei sale era Maul. A devenit monah sub îndrumarea Sf. Cadoc la Llancarfan, Țara Galilor și a fost hirotonit acolo. După o călătorie la Roma, a studiat sub îndrumarea Sf. Finnian la Clonard, în Irlanda, fiind însoțit de Sfinții Kieran, Columba și Comgall la Sf. Mobhi la Glasnevin…

A întemeiat mânăstirea de la Agahanoe și a slujit acolo ca stareț. Se poate să fi întemeiat mânăstirea de la Kilkenny, Irlanda, oraș ce îi poartă acum numele. A fost misionar în Scoția împreună cu Sf. Columba în 565. A fost cunoscut pentru puterea cuvântului său predicator. A ctitorit o biserică într-un loc cunoscut acum ca Saint Andrews. A copiat toate cele patru Evanghelii și a scris un comentariu al lor.

Preacuvioase Părinte Kenneth, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sf. Paulin de York (10 octombrie)

Sf. Paulin de York a trăit între 584 și 644. A fost un monah roman la mânăstirea Sf. Andrei de la Roma, fiind mai apoi trimis de către Sf. Grigorie cel Mare în 601, împreună cu Sf. Mellitus și alții spre a-l ajuta pe Sf. Augustin de Canterbury în misiunea sa.

A lucrat ca misionar în Kent, cu o posibilă excepție în Anglia de Est înainte de 616, până în 625, când a însoțit-o pe Ethelburga, sora regelui Eadbald al Kentului, când a mers la curtea regală de la Northumbria să se mărite cu Regele Edwin, mai târziu Sf. Edwin, pe vremea aceea încă păgân. Înainte de a părăsi Kentul a fost hirotonit Episcop de către Sf. Iust, Arhiepiscopul de Canterbury. A reușit să îl convertească pe Edwin și o mulțime de oameni. Cu ajutorul lui Edwin, și-a stabilit scaunul episcopal la York.

După înfrângerea și omorârea lui Edwin de către păgânii din Mercia în Bătălia de la Hatfield în 623, Paulinus a fost alungat de pe scaunul episcopal și s-a întors în Kent împreună cu văduva lui Edwin, Ethelburga, copiii săi și nepotul lui Edwin, Osfrid. Paulinus a devenit Episcop de Rochester, slujind acolo până la sfârșitul vieții.

Sfinte Părinte Paulin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sf. Ceolfrid (25 septembrie)

La vârsta de optsprezece ani, și-a părăsit serviciul său în slujba regelui sfânt Oswy al Northumbriei, pentru a deveni monah la Gilling. Mai târziu Wilfrid l-a chemat să se alăture comunității de la Ripon. Aici a avut în grijă formarea monahilor, după o călătorie în Anglia de Est unde a studiat la Canterbury.

Benedict Biscop l-a numit stareț la mânăstirea Sf. Petru de la Wearmouth, însă Ceolfrid (Geoffrey) s-a întors la Ripon după ce a avut dificultăți cu monahii de viță nobilă și înțelegerea faptului că slujirea sa era prea grea pentru el.

După ce a călătorit la Roma împreună cu Biscop, Ceolfrid a fost numit stareț la nou întemeiata mănăstire Sf. Pavel de la Jarrow. Cuv. Beda s-a numărat printre monahii săi și l-a lăudat foarte mult. În cele din urmă Ceolfrid a devenit stareț al ambelor mânăstiri. A murit la Langres în timpul unui pelerinaj spre Roma.

Preacuvioase Părinte Ceolfrid, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Published in: on 5 octombrie 2011 at 20:31  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Sf. Finbar, primul Episcop de Cork

Sfântul Finbar a fost primul Episcop de Cork și este socotit printre mărturisitori. Mai este cunoscut și sub numele de Barr, Barrus, Bairre, Barry, Barrocus, Lochann.

A fost fiul unui meșteșugar și al unei doamne de la curtea regală irlandeză. Născut la Connaught în Irlanda, și boteza Lochan, a fost educat la Kilmacahil, Kilkeny, acolo unde monahii l-au numit Fionnbhar (capul alb) datorită părului său deschis la culoare.

A mers îmrepună cu alți monahi în pelerinaj la Roma, vizitându-l pe Sf. David din Țara Galilor pe drumul spre casă. În timpul unei alte vizite la Roma, se spune, Papa a vrut să îl hirotonească episcope însă a renunțat la aceasta în urma unei viziuni în care Dumnezeu îi spune că El însuși îl va hirotoni, Finbar întorcându-se după aceasta în Irlanda.

Se poate ca el să fi propovăduit credința în Scoția, însă în mod sigur a făcut aceasta în sudul Irlandei. A trăit ca pustnic pe o insulă mică la Lough Eiroe, iar apoi pe râul Lee, a întemeiat o mânăstire în jurul căreia s-a dezvoltat orașul Cork al cărui prim episcop a fost. Multe minuni uimitoare îi sunt atribuite. A trecut la Domnul la Cloyne în jurul anului 633.

Sfinte Părinte Finbar, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sf. Cissa (23 septembrie)

A trăit în prima parte a al VIII-lea. Ucenic al sfântului Guthlac, „Părintele Pustiei engleze”, la Crowland în Anglia.

Preacuvioase Părinte Cissa, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Published in: on 28 septembrie 2011 at 22:48  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

Sf. Adamnan (23 septembrie)

 Stareț la Iona, s-a născut la Drumhome, în Donegal, Irlanda, în jurul anului 624. A trecut la Domnul la mânăstirea din Iona în 704.

A fost educat de către monahii de la una din mânăstirile întemeiate de Sf. Columba, devenind frate la Iona în 650. În 679 a devenit stareț la Iona, slujind ca stareț până la moartea sa.

În timpul stăreției sale, a mers de trei ori în vizită în Irlanda, una dintre ele fiind memorabilă pentru introducerea respectării datării Paștelui conform Patriarhiei de la Roma. În timpul celei de a treia vizite, în 697, a participat la Sinodul de la Tara, atunci cînd Cain Adamnain (Canonul lui Adamnan) a fost adoptat, un canon ce ocrotea femeile și copii de către relele războiului, interzicând uciderea lor în timpul războiului.

Din punct de vedere al scrierilor, Sf. Adamnan este cunoscut în primul rând pentru hagiografia sfântului Columba, Vita Columbae, ca și pentru tratatul despre locurile sfinte, De Locis Sanctis.

            Preacuvioase Părinte Adamnan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Published in: on 26 septembrie 2011 at 22:44  Lasă un comentariu  
Tags: , ,

Sf. Mabyn (21 septembrie)

Născută fie în Țara Galilor, fie în Cornwall, l-a vestit pe Hristos în Cornwall împreună cu sfântul Teilo. Conform unei tradiții din Cornwall, a fost una din fiicele regelui Brychan. A trăit în secolul al VI-lea.

Preacuvioasă Maică Mabyn, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Sf. Teodor de Canterbury (19 septembrie)

Originar din Tarsul Ciliciei (asemenea Apostolului Pavel), Teodor s-a născut în anul 602. După ce a studiat la Atena, a vizitat Roma, și, fiind acolo, a fost numit de către Papa Vitalian ca Episcop de Canterbury. Teodor a sosit în Anglia în anul 669, fiind bine primit pretutindeni. A fost primul arhiepiscop a cărui autoritate a fost recunoscută de întreaga Biserică a Angliei.

Teodor și-a propus să îmbunătățească organizarea Bisericii și să încurajeze învățătura. De aceea a hirotonit episcopi pe scaunele vacante și a împărțit episcopiile existente.

Împărțirea pe episcopii pe care Sf. Teodor a căutat să o realizeze a fost acceptată de un Sfânt Sinod al Bisericii Angliei, sinod ce s-a ținut la Hertford în 673.

Datorită râvnei sfântul Teodor, învățătura a înflorit în Anglia. Sub îndrumarea sa, și cu ajutorul lui Adrian și al lui Benedict (staret la Man. Sf. Augustin din Canterbury), au fost întemeiate seminarii la multe mânăstiri. Teodor a adormit întru Domnul pe 19 septembrie 690.

Ca un compatriot al prea-alesului Pavel si vlăstar al Tarsului, ai fost dăruit Apusului de către Dumnezeu, Teodore; si calatorind pana in departari, ai propovaduit neasemuita Evanghelie a lui Hristos printre saxoni si angli. De acea, primindu-te ca pe un dumnezeiesc si marit dar, strigam Domnului celui Preainalt cu glas de multumire: Minunat esti, Mantuitorule, intru sfant episcopul Tau si-ntru toti sfintii!